A Marriage Made in Heaven

Aflat la prima editie, festivalul Jazz in Church a facut dovada unei excelente muzicale si a unei profesionalitati organizatorice, care il amplaseaza de la bun inceput in elita festivalurilor europene. Intrunind intr-un lineup ilustru muzicieni de o aleasa valoare si dovedind o admirabila diversitate in alegerea genurilor, organizatorii au inaugurat o locatie care, si ea, se sincronizeaza cu o traditie existenta in Europa. Timp de patru seri, cupola Bisericii Lutherane din Bucuresti a gazduit concerte si recitaluri aflate, fara exceptie, in zona superlativului, creativ si interpretativ. Patru seri care vor persista in amintirea celor prezenti, ca un timp suspendat intr-o tesatura diafana de sunete viguroase, tandre, subtile, celeste.

 

 

Joi, 21 martie
Mircea Tiberian & Liviu Butoi
Mircea Tiberian, la orga, impreuna cu Liviu Butoi, la saxofon, deschid festivalul in acorduri prelungi de o solemnitate monahala. Ascensiunea tonurilor orgii se imbratiseaza cu mladierile line ale saxofonului ce gliseaza spre inaltimi de o intensitate sfasietoare, spre a reveni apoi la reflexivitatea calma a contemplatiei. Mai tarziu, sunetul flautului se desprinde in volte inalte din dantelaria sonora a orgii, iscand melodia ce se dizolva treptat in soapta, pe tuseuri de clapa de o ritmicitate mantrica. O tema domoala la pian intra in deplin raport armonic cu frazarea aerata a saxofonul, o alta, clasicizanta, imbina cadenta energica a orgii cu meandrele sonore ale flautului. Tonurile saxului estompeaza, ca un voal dens, crestele armonice ale orgii, coborand si revenind din abisuri. Tensiunea este preluata in minor de claviatura cu punctaje percutioniste pe timpul unu, care declanseaza balansul creat de armonia interna a clarinetului. Concertul celor doi muzicieni, care au performat un program bazat exclusiv pe improvizatie, a imprumutat serii un suflu trascendental. Mircea Tiberian si Liviu Butoi vor lansa curand un CD cu titlul Offerus, produs intr-o editie discofila. CD-ul contine sase titluri originale, inregistrate in Biserica Sf. Anton din Bistrita.

 

 

Nik Bärtsch, Sha, Mats Eser, and Romanian Strings Orchestra

In prima parte a programului, Nik Bärtsch, la pian, si Sha, la clarinet bas, debuteaza intr-o dualitate ce-si gaseste pandantul in repetarea obsesiva a doua tonuri aflate la extremele claviaturii. Arcul sonor creat de alternanta sunetelor, ca un perpetuu schimb de stari, se fluidizeaza treptat, constituindu-se impreuna cu clarinetul intr-o masa sonica compacta. Mai apoi sunetul leaga cele doua instrumente intr-un flux ce traverseaza, aproape vizibil, podiumul, pana cand intruziunea acutelor pe claviatura volatilizeaza dialogul. In mijlocul summit-ului ritmic, cu tuse vibrante pe clape si preluari repetate de motive, muzicienii isi adreseaza acel zambet complice, atat de familiar jazzistilor. ”Modul 42” incepe cu un contrabalans meditativ, care se sparge treptat in segmente, rezultand intr-un calm armonic presarat cu cristale de sunet. Intervalele se amplifica, precum vibratia unui seismograf, rotunjindu-se in acorduri florale si fasait de maree.

 

In partea a doua, altfel decat ne-a obisnuit in performantele precedente, Nik Bärtsch a renuntat la arsenalul ritmic prezentand pe podiumul festivalului o productie de o exceptionala complexitate cromatica, ce ne indreptateste sa credem ca muzicianul va parasi in curand faza modulara. Pianistului i s-a alaturat un un grup de tineri muzicieni bucuresteni, impreuna cu care piesa ”Two Three”, scrisa pentru orchestra de coarde, pian, clarinet bas si percutie (marimba, toba mare, toba mica si crotale) a atins un dinamism transportant. Iata cum se reflecta cromatic aceasta calatorie: Piesa incepe cu un torent de coarde a carui ritmicitate este punctata de accentele energice marcate de Mats Eser pe toba mare. Dialogul pian-marimba se transforma intr-o tapiserie armonica cu reliefuri coloristice dominate de rosu si negru. Ascensiunea in tremolo a corzilor este sustinuta de balansul obsesiv al pianului pana la un punct in care raportul se inverseaza. Un sostenuto rarefiat, in respirari generoase ca o rotire larga de vals in falduri de muselina alba, este urmat de un zumzet de insecte planand deasupra florilor de un galben solar. Un crescendo unison augmenteaza gravitatea prin tuse simfonice. Dinamismul sonic pare sa urmeze linia discontinua a gandului. Alternantele lirice cu atacuri concrete creeaza golfuri de lumina albastra, tulburate de fluturari momentane de vant, umbrite de nori gri si netezite de un vartej alburiu care se pierde la orizont.

 

 

Vineri, 22 martie

Francois Couturier

Marcat de o adanca reflexivitate, in care linistea devine o componenta activa, Couturier ofera o performanta interiorizata, punctata de atacuri abstracte cu tusa inalta, unde conceptualul si lirismul cunosc o fericita intalnire. Sfere transparente de sunet traverseaza linistea ce le insoteste ca o armonie. In succesiunile fulgurante de acorduri, din care melodia se degaja eliberata, sunt marcate adagio-uri ce parasesc bogata urzeala sonora. Intervale insolite se deschid ca niste coborari in adancurile constiintei, in pesteri unde suvoaiele firave ale nostalgiei isi adauga neintrerupt picatura. Si apoi, din nou, reflexivitatea calma a lirismului este urmata de un monolog in note apasate si escaladari rapide, ce urmeaza cadenta repetitiva a unui carusel. Meditatia senina primeste o secventialitate narativa, in tonuri baladesti. Lirismul pur se stilizeaza in module armonice tensionate ce se diminueaza fluid, ca o adiere tandra pierduta intr-o soapta.

 

 

Ferenc Snetberger & Paolo Vinaccia
Ferenc Snetberger, la ghitara, impreuna cu Paolo Vinaccia, la instrumente de percutie, au oferit o performanta de o rara fluiditate, in care acordurile adanc vibrante ale ghitarei s-au aflat in conjunctie organica cu perfecta arhitectonica a percutiei. Arabescurile melodice au fost insotite, ca de un ecou, de atingeri pe premier si cinele, urmate de rafale granulate de percutie. Entarsiile de dans spaniol ale ghitarei au fost amplificate de generoase alternari ritmice cu deschideri solare. Percutia pe premier a insotit tema in contrapunct, marcand cu un break deplasarea dialogului pe linii ritmice paralele. Vinaccia a asigurat deplinatatea armonica printr-o fina augmentare a melodicitatii, sporind astfel dramatismul performantei lui Snetberger. Percutia cu palmele deschise a intregit tabloul sonic, adaugand, prin iregularitatea sunetului, un plus de organicitate. Piscurile ritmice s-au desprins de baza melodica extinzand-o si creand in acelasi timp un nou univers sonic autonom, cu propria sa configuratie muzicala.

 

 

Sambata, 23 martie
Misha Alperin
Recitalul de pian al lui Misha Alperin intitulat  ”Stories for my Piano” poate fi asemuit cu un un joc grav ce, intr-un balans subtil, se desfasoara la punctul de incidenta dintre cerebral si emotional si care te duce uneori cu gandul la un pisc pietros presarat cu flori de stanca. Suita debuteaza cu o cadenta robusta in viraje atonale ce culmineaza in florescente melodice. Succesiuni de sunete pe intervale scurte circumnavigheaza tema, alternanta sonica cu mana stanga sustine un zbor marcat de glisaje ascendente. Tema cu iz folcloric este demontata in module ce se recompun in structuri autonome ca si sferele fragile de aer plutitor eliberate ca la spulberarea unei papadii. Fluxul sonic este intrerupt de acorduri majore ce coboara solemn cedand innoit melodiei. Intr-o alternanta armonica perfect balansata, sunetele se compun in stalactite translucide, din care tonul picura in succesiuni diminuate, pentru a incheia suita cu o lunga nota silentioasa.

 

 

Anja Lechner, Francois Couturier
Violoncelista Anja Lechner si pianistul Francois Couturier au interpretat piese de G.I. Gurdjieff, Federico Mompou si Anouar Brahem, cat si compozitii ale lui Couturier. Intr-o suita de conjugari armonice, cei doi muzicieni au alternat, cu un fin simt al dozarii, reflexivitatea cu dansul, respirarile Chopin-iene cu tanguirea de jale si clasicul cu romanta uitata.

 

Concertul debuteaza cu o nota de inima, in care tonurile calde ale violoncelului sunt insotite de fibrilatia discreta a pianului. Tonul castiga in gravitate, pauzele se maresc, iar pianul preia solistica, ducand mai departe firul gingas al unei povesti stiute, care se incheie in unison. Un dialog in nota grava exploreaza apoi teritoriile liricului pentru a deveni un bolero cu acente imnice. O inganare pe coardele violoncelului se transforma in cantec pur pe clapele pianului, urmat de o balada ca un memento nostalgic, in care tema preluata de pian primeste o melodicitate languroasa. Combinarile secventiale ale claviaturii pe fondul vibrant al violoncelului nasc dezbinarile furtunoase urmate de comuniuni lirice incoronate de apexuri antrenante.

 

 

Duminica, 24 martie
Arianna Saval & Petter Udland Johansen

Arianna Saval la harfa si Petter Udland Johansen la vioara si mandolina sunt prezente muzicale, care fac ca atmosfera unui spatiu sa se schimbe de indata ce l-au patruns, creand o stare de gratie, ce invaluie publicul intr-un halou de spiritualitate. Cei doi muzicieni au adus cu sine cantecul vechi din dealurile verzi ale Cataloniei impreuna cu baladele albastrelor fiorduri, delicate dansuri italiene si psalmi inaltati intr-o armonie diafana, transportand publicul in timpul si locul acelor vremuri.

 

In mangaiere de clopot cu ecouri ce se pierd in valuri de alama, se isca, celesta, vocea Ariannei Saval, vestind parca un inceput de lume. Vioara preia cantul Gregorian, iar vocea lui Petter Udland Johansen raspunde chemarii in incantatie prelunga, pe care o transmite apoi viorii. Atingerea corzilor de harpa, ca o transpunere tactila a vocii Ariannei, aminteste de domnite saxone in foisoare albe. O balada in tonuri vibrante deplange frumusetea pierduta a scurtei veri scandinave, atingerea de harfa infioara corzile ca vantul care leagana spicele.

 

Un dans spaniol in sunet clar de mandolina, cu rotiri de fuste cu volane rosii si batai de picior cu palma lipita de vipusca, este urmat de compozitia Ariannei Saval numita ”Cascada”. In mangaieri de harfa, cursul cristalin al apei urmeaza vocea lina ca un curent in care insertiile viorii creeaza vartejuri. Ritmul mareste valul trimitandu-l in pravala peste pietre. In ruga Sfantului Francisc pentru pace vocile se inalta celest identificandu-se cu acordurile delicate ale instrumentelor, creand astfel un cant eteric si etern ce ne leaga de inalt.

 

 

Alexander Balanescu featuring Misha Alperin
Alexander Balanescu isi incepe recitalul de vioara cu un preludiu de Bach, care prin adaosul de vigoare pus in tusa adanca a arcusului, reinnoieste valoarea enormei complexitati muzicale a titanului german. Trasaturile arcusului smulg viorii un strigat in care lemnul se tanguie, se roaga, vorbeste, si coboara in soapta muta. Un strigat cufunda nava bisericii intr-o tacere adanca, patrunsa doar de fasaitul traficului, dintr-o lume in care timpul continua sa curga. ”Winter Variations” dezvolta secvente modulare, care prin schimbare de registru, tempo si intensitate, urmeaza meandrele circulare ale unui gand ce nu-ti da pace.

 

”Studiile pentru Miriam” dezvolta un grup de succesiuni polifonice excelent servite de acustica bisericii. Atacurile de percutie pe coarde conduc, printr-o subtila tranzitie, spre comuniunea armonica cu tonurile transante ale pianului aduse de Misha Alperin, care extind ambitusul emotional al intrepretarii. Mana stanga se insoteste cu sunetul viorii intr-o alaturare sobra si totusi plina de tandrete. Un motiv romanesc primeste o dinamica de rock. Din accentele minimaliste ale pianului, vioara creeaza bolte in timbrul lemnului. Cei doi muzicieni incheie festivalul intr-o ingemanare de forta si expresivitate ce schimba starea sunetului si care, parca dand obol ambientului populeaza linistea ce urmeaza cu un singur gand: A marriage made in Heaven.

 

Photo credits: Octavian Todirut