Ansamblul Propuls

Am ales sa scriu despre 2 concerte petrecute in aceasta toamna si care ridica standardul la care ne-am astepta sa se petreaca evenimentele dedicate muzicii contemporane in Romania. In octombrie s-au cantat la Bucuresti Roza vanturilor, lucrare apartinand argentiniano-germanului Mauricio Kagel si Tierkreis (Zodiac), semnat de legendarul Karlheinz Stockhausen. Dirijorul Alexandru Solonaru nu face compromisuri atunci cand vine vorba de a-si implini pasiunea. Cauta instrumente (nicovale, tobe exotice, gonguri indoneziene, radiouri pe lampi, un harmonium sau fabrica el insusi “ventilatorul-vulcan” si “chitara modificata genetic”), motiveaza instrumentistii pentru repetitii, scrie partituri, colaboreaza cu institutii si cu entuziasti, studiaza el insusi foarte mult etc. Muzicienii alesi de el sunt grupati in Ansamblul Propuls, iar acest organism artistic a inceput sa functioneze urmandu-si propria logica de concert, formandu-si un sunet propriu, intelegand necesitatea unui numar largit de repetitii. Nu e usor sa canti in prima auditie in Romania astfel de lucrari. Muzicienii sunt formati in principal pe repertoriul clasico-romantic, iar fineturile de interpretare necesare partiturilor de secol XX necesita o concentrare mai mare precum si intelegerea limbajului componistic. Mi s-a-ntamplat odata sa merg la Opera si sa particip la repetitiile pentru o opera dedicata lui Paul Celan; cu parere de rau o spun, dar, coristii, habar n-aveau pe ce lume se afla, n-aveau chef de implicare in jocul scenic, intrau la-ntamplare pe scena, comentau pe baza meniului avut la pranz etc. Lucrurile nu stau asa in interiorul Ansamblului Propuls si asta i se datoreaza in principal dirijorului.

Din Roza vanturilor (piese pentru orchestra de salon) s-au cantat anul acesta Südwesten, Norden si Westen, restante din concertul sustinut anul trecut. Show-ul a fost impresionant, iar Sorin Rotaru, aflat in spatele celor trei seturi de percutie, a fost eroul serii. Sala George Enescu a UNMB a fost plina, iar cei veniti au aplaudat la final asa cum n-am mai auzit niciodata la vreun concert cu muzica de secol XX, in Bucuresti. Partitura este excelenta, Kagel critica provocator, caustic, si ludic simbolismul muzical de factura etnica, tu spectator esti surprins de claritatea ideilor sale muzicale si gusti fiecare insert recognoscibil, zambind si redefinindu-ti propriul atlas geografic. Ansamblul Propuls a cantat probabil mai bine decat a facut-o vreodata, iar momentele de teatru muzical au fost firesc integrate in interpretare. Recunosc ca, stiind multe dintre problemele care-au trebuit sa fie depasite pentru ca acest concert sa se intample, am stat cu sufletul la gura toata seara, tinandu-le pumnii stransi si bucurandu-ma la fiecare secventa. In acelasi timp, mi-as dori din tot sufletul ca aceasta partitura sa mai fie cantata, sa merg o data, de doua ori, de trei ori la concert si, din ce in ce mai relaxata si mai detasata, sa pot participa cu toate simturile la extraordinara ei desfasurare. Poate nu-i asa de departe acest timp…

Tierkreis este, probabil, cea mai cantata lucrare a lui Stockhausen. Pana in acest an, insa, ea nu a fost performata niciodata in Romania. Scrisa initial pentru cutiute muzicale, a fost regandita de compozitorul german si pentru trio si pentru ansamblu, iar Mike Svoboda a realizat chiar si o varianta orientata catre jazz. In varianta Propuls, Zodiac a devenit un “concert de desen”, fiind invitata pentru un performance live drawing, artista elvetiana Kati Rickenbach. Zodiac a fost compus sub influenta studiului astrologiei si al celor douasprezece caractere umane asociate cu cercul zodiacal. “La inventarea fiecarei melodii ma gandeam la firea unor copii, prieteni, cunostinte nascute in zodia corespunzatoare si am studiat mai aprofundat tipurile umane dupa zodii. Astfel, toate melodiile sunt, in orice privinta si sub orice aspect, in armonie cu trasaturile zodiei respective si se pot descoperi multe legitati ascunse, daca se asculta in mod repetat o melodie si i se priveste mai indeaproape constructia”.

Kati Rickenbach desena cu mana sigura o poveste in care zodiile deveneau personaje de banda desenata, iar gesturile lor aluzii la caracterul celor care le poarta semnul. Umor, gingasie, teme sociale moderne, capcane pentru privitor, fir narativ discursiv, o incantare pentru pasionatii de BD. Mi-as fi dorit, insa, o interpretare mai putin naiva a continutului sonor si, poate, o mai buna integrare a discursului desenat in gestica muzicala. In plus, desenul mi-a distras in buna masura atentia de la ceea ce se petrecea in sectorul muzical, lucru de care mi-a parut rau la sfarsit si, din nou, mi-am dorit sa se repete cantarea etc etc…

Ansamblul Propuls si dirijorul Alexandru Solonaru au functionat excelent in partitura lui Stockhausen, experienta acumulata din concertul Kagel facandu-se simtita. O interpretare curata, inteligenta, cu subtilitati de nuante. Un zodiac care nu se lasa descifrat cu usurinta, o partitura grea, un limbaj de care te apropii cu teama, dar pe care ajungi sa empatizezi.

Doar doua concerte pentru un an intreg nu sunt suficiente. Resursele financiare nu sunt de partea initiativelor Propuls, deocamdata. Insa, incet incet, se creeaza premisele pentru o stagiune permanenta dedicata repertoriului de referinta al secolului XX. Colaborarile cu Goethe-Institut, cu Ambasada Indonesiei, cu Fundatia Romana pentru Excelenta in Muzica, cu echipa Sambata Sonora, grafica minunata realizata de Irina Stelea, entuziasmul publicului, toate acestea sunt amanunte si elemente care conteaza enorm. Am scris destul, ne-ntalnim la viitoare concerte si, pana atunci, treceti la lectii!