adminPrintre colegii jurnalisti mi se spune ca sunt elitista. Printre prietenii mai apropiati simt ca as avea inca multe de invatat. Cu siguranta s-a incheiat demult perioada in care ma consideram „ciudata” datorita gusturilor mele muzicale. Timpul, oamenii intalniti, cartile, experientele mi-au schimbat definitiv perceptia asupra definitiilor, artistilor de admirat, stilurilor si tipurilor de arta derivate din lucrul asupra sunetului si potentialului sau de a genera ordine, haos, linistire, revolta etc. Ma regasesc acum in tipul ascultatorului pretentios, cu o oarecare experienta de concert, cu o privire critica asupra mesajului produsului final rezultat „din mainile” unui artist. Imi dau seama, prin prizma jurnalismului, ca m-am indreptat incet catre latura mai umbroasa a fenomenului sonor, terenul „initiatilor” sau al snobilor. Din nou, la extrema cealalta, cei apropiati ma fac sa-mi caut mai adanc pasiunile si motivatiile. Pentru mine a fost doar o cale catre libertate si catre propriul firesc. O definitie proprie asupra resorturilor care fac ca muzica inca sa aiba substanta, expresie, consistenta morala.
Propria mea personalitate artistica se manifesta cel mai aproape de adevar in muzica improvizata (cu proiectul Avant’n’Gard) si simt ca tind sa-mi impun prea abrupt ideile asupra intregului arsenal de mijloace al muzicii… Nu-mi mai plac neaparat concertele cu zeci de mii de spectatori, incep sa renunt chiar si la Beatles, acasa prefer linistea si as putea sa vorbesc ore in sir despre soundart, radioart etc.
Va spun toate acestea ca sa stiti ca cea care o sa semneze rubrica JAZZ.RO dedicata experimentului sonor nu este nicidecum o persoana inaccesibila. Nici gustul meu si nici ideile nu sunt atat de obscure precum ar parea la o prima vedere. Va asigur ca multi dintre cei care se apropie de infatisarile nemediatizate ale muzicii sunt, de cele mai multe ori, cei mai deschisi oameni. Sunt sinceri fata de propriul lor gust si, mai ales intr-o tara ca Romania, lupta din greu ca sa organizeze concerte, festivaluri, ca sa creeze o comunitate. De exemplu: mini-festivalul dedicat centenarului John Cage, desfasurat simultan in septembrie, in 19 locuri din Capitala si organizat de Asociatia Jumatatea plina. Toti participantii au fost voluntari in acest proiect care, insa, a pus Romania pe harta in ceea ce priveste celebrarea unuia dintre creatorii care au schimbat la fata perceptia asupra fenomenului sonor.
Urmeaza, in curand, in octombrie, festivalul Sibiu Jazz & More. Recomand un turneu pana la Teatrul Gong si in imprejurimile ocupate de improvizatori. Cei +/- 100 de oameni veniti pentru concerte se bucura cu adevarat de ceea ce aud, dau atentie constructiei performance-urilor, interactioneaza cu artistii.
Revenind la rubrica de fata: m-am gandit ca va fi spatiul in care pot scrie atat despre estetica aceasta sonora/muzicala, dar si despre propria mea cale inspre teritoriul experimental, voi aminti de productii si de festivaluri, de initiative, proiecte, oameni, sperand ca din ce in ce mai multi artisti romani sa aibă curajul de a incerca si aceasta cale. Se vor putea intalni si atitudini mai mainstream, dar si chestiuni mai underground, dupa cum vor dicta inspiratia, informatia, intuitia.
Nu va ramane decat sa rasfoiti aceasta gazeta virtuală si, atunci cand va fi cazul, sa ascultati!
