JAZZ IN CHURCH FESTIVAL

JAZZ IN CHURCH Festival – editia a 2-a

03-06 aprilie 2014

Biserica Luterana, Bucuresti

 

 

 

JAZZ.RO anunţa a doua editie a JAZZ IN CHURCH FESTIVAL, ce va avea loc in perioada 03-06 aprilie 2014, la Biserica Luterana din Bucuresti.

 

Ca si editia inaugurala, Festivalul va include atat proiecte de jazz, cat si proiecte de muzică contemporana, muzicieni din 9 tari fiind prezenti in cele 4 zile la Biserica Luterana.

 

Publicul va putea admira artisti legendari, maturi, ca Michel Portal (FR), Irene Schweitzer si Pierre Favre (CH) sau John Potter (UK), cat si muzicieni in curs de afirmare mondiala, extrem de promitatori, provenind cu totii din scoala europeana – Vincent Peirani (FR), Marcin Masecki (PL) sau Zsofia Boros (HU).

 

In cadrul JAZZ IN CHURCH FESTIVAL, editia a 2-a, va fi prezentata in prima auditie mondiala noua lucrare a compozitorului britanic Ambrose Field in interpretarea unui cvartet de coarde alcatuit din muzicieni romani, caruia i se alatura ilustrul tenor John Potter (ex Hilliard Ensemble).

 

Biletele şi abonamentele sunt disponibile online pe eventim.ro şi în reţelele magazinelor Germanos, Orange, Vodafone, Domo, şi în librăriile Humanitas şi Cărtureşti. Preţul unui bilet este de 75lei pe seară sau 225 lei abonament pentru cele 4 seri.

 

PROGRAM JAZZ IN CHURCH FESTIVAL:

 

joi, 03 aprilie, ora 19.00: Zsofia Boros(chitara) – Ungaria

 

Festivalul va fi deschis joi, 3 aprilie, de catre tanara chitarista maghiara Zsófia Boros, care a debutat recent la casa de discuri ECM. Albumul „En Otra Parte“ i-a adus o noua traiectorie si o perspectiva de stea in curs de afirmare a chitarei acustice. Zsofia Boros si-a castigat o excelenta reputatie printre tinerii chitaristi datorita virtuozitatii sale precum si prin ideile inovatoare din concertele pentru chitara. Artista, stabilita in Viena, a studiat concomitent la Conservatorul Bartók Béla din Budapesta si la Conservatorul din Bratislava. A absolvit Universitatea de Muzica si Arta Spectacolului in Viena si a urmat studiile postuniversitare la „Francisco Tárrega Guitar Academy“ in Italia. Jozef Zsapka, Walter Würdinger, Paolo Pegoraro si Stefano Viola au fost profesorii ei. Zsofia a aparut pe scenele internationale atat solo, cat si in cadrul unor ansambluri pentru muzica de camera si a participat cu succes la diferite competitii internationale, obtinand o multitudine de premii. Programul muzical si albumul inspirat denumit “En Otra Parte”(Altundeva) reflecta propria viziune a talentatei Zsofia Boros asupra unor célèbre compozitii din spatiul american hispanofon (Leo Brouwer, Vicente Amigo), dar si din cel anglofon (Ralph Towner).

 

 

 

 joi, 03 aprilie, ora 20.00: Michel Portal (clarinet, saxofoane)/ Vincent Peirani (acordeon) – Franta

 

Seara va continua cu legendarul clarinetist Michel Portal, in duo cu unul din cei mai talentati tineri muzicieni francez al momentului – acordeonistul Vincent Peirani. Astfel, pe scena vor dialoga cea mai promitatoare tinara stea a jazz-ului francez si european – Peirani (n.1980), cu cel mai binestiut patriarh din generatia de aur – Portal (n.1935). Acest duo este, la ora actuala, una dintre cele mai cautate atractii festivaliere din intreaga Europa si poate, fara indoiala, trece drept unul dintre capetele de afis al acestei editii Jazz In Church.

 

Compozitorul si clarinetistul Michel Portal este unul din parintii jazz-ului modern pe scena franceza. Avand educatie clasica, Portal si-a castigat notorietatea prin asocierea cu diferiti compozitori de muzica noua si contemporana. In acelasi timp, acest muzician de exceptie a prezentat un real interes pentru muzica folk si jazz. La finalul anilor ’60, el a participat, in Franta, la miscarea de free jazz, incurajand astfel improvizatia colectiva, explorari sonore sau compozitie instanta. In 1970, Portal dezvolta o relatie fructuoasa cu John Surman. In anul urmatorul el a creat Michel Portal Unit – un cadru liber unde muzicienii americani si europeni sa se poata intalni. Din 1975, compunerea coloanelor sonore pentru filme devine o activitate regulata. In anii ’80 si ’90 traverseaza nenumarate colaborari muzicale: Pierre Favre, Dave Liebman, Martial Solal, Mino Cinelu, Jack DeJohnette. Este unul dintre arhitectii jazz-ului modern din Europa.

 

Vincent Peirani este tanara si fantastica vedeta a acordeonului francez, avand un sunet proaspat si mult talent pentru compozitie. Are, cum altfel, studii de clasica, dar alege calea jazz-ului, a spontaneitatii. Munceste neobosit, apare pe zeci de albume si in sute de concerte. Canta si imprima cu Ulf Wakenius, Youn Sun Nah, Nguyen Le, Lars Danielsson, Louis Sclavis. Anul trecut a primit premiul “Django Reinhardt” pentru cel mai bun muzician francez de jazz in. Albumul sau “Thrill Box” a convins un juriu format din muzicieni de jazz remarcabili, producatori si jurnalisti sa ii acorde lui Peirani votul lor. Astfel, Peirani se alatura unei ilustre liste de castigatori precum Jacky Terrasson, Richard Galliano si Michel Petrucciani. De asemenea, tot in 2013, revista Jazzman/Jazz Magazine l-a declarat pe Vicent Peirani artistul francez al anului. In primavara lui 2014 Vincent Peirani lanseaza albumul intitulat “Belle Epoque”, ce promite sa raspandeasca in continuare un desavarsit parfum al artei melodice franceze.

 

 

vineri, 04 aprilie, ora 19.00: Marcin Masecki (pian)/ Pawel Szamburski (clarinet) – Polonia

 

Cea de-a doua seara a festivalului incepe cu concertul polonezilor Marcin Masecki, la pian, si Pawel Szamburski, clarinet, amandoi membri notorii ai vibrantei scene jazzistice a Varsoviei..

 

Nascut in ’82, Marcin Masecki a fost copil precoce si a demonstrat o deprindere timpurie a instrumentului-rege, acum este deja compozitor matur si dirijor consacrat, laureat al multor premii internationale. Bursier la Berklee, lider de proiecte proprii, co-participant la ale altora, numele sau rasuna in mediul muzical independent al capitalei poloneze. Concerteaza atat solo, cat si in toate formulele posibile de duo, trio, cvartet sau chiar big band, experimenteaza cu jazz-ul si se desavarseste in linia muzicii clasice.

Are propriul sau festival, mai multe trupe si, ca o incununare a pasiunii sale arzatoare pentru universul clapelor, si-a construit un clavecin.

 

Pawel Szamburski (n. 1980) a studiat muzicologie si antropologie culturala. Cofondator al Asociatiei Culturale LADO – ce promoveaza dezvoltarea noului mediu cultural polonez -, se implica totodata in muzica de spectacol – dans, teatru, film, lectura literara. La loc de cinste in activitatea sa este improvizatia. Premii internationale pentru coloane sonore de film. Foarte activ in felurite variante scenice.

Celor doi le place sa creeze spontan tonuri proprii, dar si sa redea cu subtilitate intensa muzica lui Arvo Part si a diferitilor compozitori clasici.

 

 

 vineri, 04 aprilie, ora 20.00: Ambrose Field (compozitie)/ John Potter (voce) & String QUARTET – Marea Britanie/Romania

 

In partea a doua a serii vom avea prilejul unic de a asista la premiera mondiala a unei lucrari compuse de britanicul Ambrose Field pentru vocea lui John Potter, sustinuta de cvartet de coarde.

 

AMBROSE FIELD/JOHN POTTER & String QTET(Marea Britanie/Romania)

Tenorul britanic John Potter, impreuna cu compatriotul Ambrose Field (n.1971), compozitor de muzica electronica/digitala, au oferit o juxtapunere impresionanta de muzica renascentista, combinata cu tehnologia moderna, in prima lor colaborare – “BEING DUFAY”, lansata la ECM Records acum cativa ani. Proiectul a fost un succes enorm pentru diverse categorii de ascultatori, vocea lui Potter cufundandu-se cu mare usurinta in sunetele rafinat prelucrate. Procesul a integrat muzica veche cu unele tehnici digitale moderne din zilele noastre, pentru a da nastere unei lumi de sunete armonice. Ambrose Field a folosit sunete inregistrate din mediul inconjurator si procedee digitale pentru a genera un sunet distinct, dens.

 

John Potter a fost timp de 18 ani unul dintre membrii marcanti ai Hilliard Ensemble si este unul dintre ganditorii conceptuali, un vocalist de o versatilitate rara si erudite, totodata teoretician, scriind intens despre muzica si teorie muzicala. Albumele sale ECM contin muzica de Josquin Desprez, John Dowland si Jan Garbarek. Publicatia Gramophone a laudat “sunetele cosmice” ale lui Potter, scotand in evidenta ca “ideile proaspete si muzica fermecatoare creeaza un pelerinaj, o calatorie extraordinara”. In prezent, John Potter poate fi ascultat pe albume ECM, impreuna cu muzicienii din proiectul sau “Dowland Project” (intre care si John Surman); artistul a fost dintotdeauna implicat intr-o abordare conceptuala a muzicii vechi, iar ca un fost muzician de blues si rock a avut mereu un interes puternic pentru genuri de muzica neexplorate. Vocea sa clara, aproape “baieteasca”, iese in evidenta cu usurinta intre sunetele subtile.

 

Proiectul-premiera din seara de 4 aprilie nu poarta, la ora la care scriem aceste randuri, un nume de scena. Stim insa ca muzica sa, pur acustica, va fi perfect integrata in spatiul auster al bisericii. Compozitorul insusi va participa la repetitiile din Bucuresti si la spectacolul inaugural. Exista si intentia de a inregistra acest inedit program pe un album sau/si pe un DVD.

 

 

 sambata, 05 aprilie, ora 19.00: Markus Stockhausen (trompeta)/ Tara Bouman (clarinet bas) – Germania

 

Prima parte parte a serii va apartine duo-ului Markus Stockhausen (n.1957 – DE) / Tara Bouman (NL) – Duo Moving Sounds. Nicicand nu va fi rasunat mai potrivit un clarinet (Tara) insotit de trompeta (Markus) intr-un lacas sfant! Numele Stockhausen este arhicunoscut, intrucat tatal lui Markus este Karlheinz Stockhausen, celebru compozitor german, considerat drept unul dintre marii vizionari ai artelor sonore, calitate transmisa vadit fiului Markus. Deopotriva compozitor si interpret, atat de jazz sau de muzica noua, Markus Stockhausen exceleaza in proiecte muzicale dintre cele mai diverse, fiind pe rand leader sau sideman, autor al partiturii sau interpret al uneia clasice, compunand muzica de film, balet, teatru. Are mai multe proiecte concepute pentru ambianta bisericii, precum si capacitatea de a evolua pe scenele marilor festivaluri, alaturi de cel mai bine cotati artisti (A.Andersen, P. Heral, R. Bruninghaus sau D. Youssef). Apare pe mai mult de 60 de albume, editate de ECM Records, ACT, Enja, EMI. El se dedica educatiei altor muzicieni, organizand frecvent masterclass-uri, cursuri dedicate muzicii improvizate si sesiuni de comunicare cu student si artisti in curs de formare.

 

Tara Bouman este devotata clarinetului si bass clarinetului, aparitia ei cu aceste instrumente fiind incantatoare urechii, dar si ochiului. Completeaza fericit ideile muzicale ale partenerului ei, cu care decide spontan ce piesa sa ofere auditoriului si cum sa isi adapteze programul la publicul prezent si la acustica ambientului.

 

 

sambata, 05 aprilie, ora 20.00: Irene Schweizer (pian)/ Pierre Favre (tobe percutie) – Elvetia

 

Ultima parte a programului de sambata ne aduce doua personalitati legendare ale jazz-ului European: Irene Schweizer si Pierre Favre. Iar duo-ul pe care ei il formeaza este, fara doar si poate, unul dintre cele mai longevive parteneriate scenice de notorietate, datand din 1966. Doi titani ai improvizatiei libere in actiune – si ambii din Elvetia ! Spectacolul lor reflecta un echilibru extraordinar intre doi muzicieni puternici, bine complementati, o integrare perfecta a unor spirite libere.

 

Tobosarul si percutionistul Pierre Favre (n.1937) este o prezenta importanta in Europa inca din anii 60, considerat fiind printre putinii muzicieni de jazz ai acelor vremuri capabili sa rivalizeze, de la egal la egal, cu marile nume ale scenei americane. Este insa mult mai mult de atat. S-a scris despre el ca este poet, pictor si sculptor. Iar opera sa a fost categorisita drept lirica, pasionata si misterioasa ! A cantat si imprimat cu Jan Garbarek, Iva Bittova, Paolo Fresu, John Surman, David Darling, Kenny Wheeler.

Pianista Irene Schweizer s-a inscris inca de la inceputurile carierei pe linia avangardei, ulterior facand parte din puternicul Feminist Improvising Group (FIG), care promova, evident, improvizatia si dorea sa conteste suprematia masculina in acest context al artelor spontane. Intreaga sa cariera este insa asociata cu muzicienii emblematic ai experimentalului – Yuseef Lateef, Evan Parker si multi percutionisti.

 

Muzica duo-ului Schweizer/Favre lor a ramas insa profund melodica pana in prezent, fiind mereu creata cu un zambet pe buze. Radacinile ritmice sunt intr-adevar decisive pentru muzica lor, ce se bazeaza pe swing, expresivitate, dar si elemente poli-ritmice. Cand improvizeaza, muzicienii lasa senzatia unui balet fragil, insa dansul lor devine mai intim si mai usor pe masura ce notele muzicale il definesc.

 

 

 duminica, 06 aprilie, ora 19.00: Mihai Balabas (chitara)/ Calin Torsan (instrumente de suflat) – Romania

Duminica vom avea parte de o noua premiera, colaborarea dintre Mihai Balabas si Calin Torsan, doua nume ce rasuna in mediul bucurestean artistic cu coordonate dintre cele mai diverse.

Mihai Balabaş(n.1985) este violonist cu studii universitare şi chitarist autodidact, activând deopotrivă pe scena simfonică şi pe cea underground. Este membru al trupelor Avant’n’Gard, Bucium si Trei Parale, a colaborat cu artisti precum Catalin Milea, Mircea Florian, Norzeatic, Iordache, Nu & Apa neagră, Marcus Beuter (Germania), Mr Delagare (Franta), Nik Baertsch (Elvetia), Trey Gunn (USA). Semnează împreună cu sora sa, Maria Balabaş, instalaţii sonore pentru Institutul Francez din Bucureşti, Centrul Ceh şi Festivalul de Dans Contemporan Explore 2012. A susţinut concerte în România, Marea Britanie şi Elveţia. În prezent lucrează la primul album solo.

 

Călin Torsan(n.1970) este un personaj pitoresc, unul dintre primii muzicieni care au cântat pe străzile României post-decembriste. Muzician autodidact, specializat în instrumente de suflat, a creat şi a colaborat cu numeroase trupe între care Domnişoara Pogany, Einuiea, Jazzadezz, Nu & Apa neagră, Avant’n’Gard. A concertat în Japonia, Germania, Danemarca şi în numeroase festivaluri din România. În calitate de scriitor a publicat romane şi volume în colaborare la edituri precum Humanitas şi Casa de pariuri literare. Călin Torsan apare şi în numeroase spectacole de teatru, iar în ultimii ani se preocupa aproape exclusiv de muzica improvizata liber.

 

duminica, 06 aprilie, ora 20.00: Stefano Battaglia (pian)/ Michele Rabbia (percutie) – Italia

 

Ultimul act al Festivalului este ‘rostit’ de un duo de o forta uimitoare, alcatuit din Stefano Battaglia si Michele Rabbia, doi dintre cei mai cautati, cunoscuti si consacrati muzicieni peninsulari ai noului val muzical European. Amandoi sunt nascuti in 1965 si s-au consacrat incepand cu anii 90.

 

Pianistul Stefano Battaglia este asteptat de publicul bucurestean de ceva vreme, inca de la ecourile unor formidabile albume semnate de acesta, ce dezvoltau in plan muzical idei din opera cinematografica italiana de exceptie, alternand piese aparent fara forma fixa cu balade uluitoare sau cu introspectii in tenebru. Prea putin se stie despre cariera sa clasica, solistul fiind multiplu laureat pe plan international in universul muzicii culte ! Optiunea pentru jazz s-a reflectat in zecile de albume si in nenumarate concerte alaturi de Barre Philips, Pierre Favre, Tony Oxley si atatia alti titani.

 

Percutionistul Michele Rabbia este notoriu in universul scenei de jazz pentru capacitatea sa de a sustine numere solo de tobe si percutie, uneori condimentate cu putina ‘electronica’, care fac deliciul spectatorilor. Aceste recitaluri se intrepatrund cu munca sa in duo (Louis Sclavis, Antonello Salis, Michel Godard). Totodata percutionistul se bucura de un enorm succes in cel mai recent proiect al sau, ‘Il Pergolese’, unde colegii de proiect ii sunt Anja Lechner, Francois Couturier si vocalista Maria Pia De Vito.

 

Alaturarea acestor doi virtuosi, Battaglia si Rabbia, nu ramane in limitele previzibilului, ei aducand la sublim arta duo-ului, intrucat rolurile celor doi protagonisti se schimba adesea, percutia luand forme lirice, pianul devenind instrumentul ritmic, pe neasteptate. Cei doi canta fie cu partitura sau, din contra, liber, demonstrand cat de bine comunica muzical atat intre ei, cat si cu publicul.