artisti

Nascut la Constanta la 19 februarie 1968, Decebal Badila se inscrie intr-o importanta pleiada de basisti si contrabasisti romani de muzica simfonica, jazz si rock. Initial atras de pian, a devenit curind, un admirator fara rezerve al fratelui sau mai mare, regretatul contrabass-ist virtuoz si profesor de renume international Ovidiu Badila. Astfel, a invatat de timpuriu a stapini tainele acestui instrument, dobindind la virsta de 11 ani primul premiu ca solist la bass-ul acustic, in cadrul Festivalului National de Muzica.

Din 1984 a adoptat ghitara bass; s-a perfectionat in scurt timp, definindu-si o maniera proprie de interpretare. Drept recunoastere a talentului sau, a fost invitat a sustine la Televiziune recitaluri solo. In 1986, topurile de jazz il desemnau deja drept cel mai bun instrumentist la contrabass acustic si bass electric din Romania, motiv pentru care i s-au propus numeroase colaborari cu artisti de jazz si de muzica pop. Intre 1987 si 1990, Decebal Badila a urmat – in paralel cu activitatea sa muzicala, studii de matematica si fizica la Universitatea din Bucuresti. Din 1990, s-a stabilit in Germania, mai intii ca student la Colegiul de Muzica din Köln, pe care l-a absolvit cu titlul „Master Degree with honour”.

L-a cunoscut pe virtuozul pianist Eugen Ciceu - Cicero in Germania dar in august 1994, a colaborat pentru prima oara cu el, in cadrul unui concert sustinut de pianist la Bucuresti. A fost inceputul unei conlucrari neintrerupte intre Decebal Badila si Eugen Cicero, pina la trecerea acestuia in nefiinta, in 1997.

Gratie disponibilitatilor sale de exceptie – tehnica instrumentala surprinzatoare, simt ritmic, memorie si fantezie improvizatorica, subtilitate armonica, cariera lui Decebal Badila atit ca muzician de studio cit si ca performer live a insumat un mare numar de participari la inregistrari, concerte, emisiuni TV si festivaluri de jazz in Europa,  Asia, America Latina alaturi de Clark Terry, Sammy Nestico, Bob Mintzer, Larry Coryell, Chaka Khan, The  Temptations, The Supremes, Bireli Lagrene, Marc Russo, Brandon Fields, Graham Haynes, Shirley Bassey, Maria Schneider, Koono, Horst Jankowski, Markus Stockhausen, Tony Lakatos, Wolfgang Haffner, Peter Weniger, desigur Eugen Cicero si multi altii.

Discografia proprie cuprinde pina in prezent doua interesante albume de autor: „Nothing But Bass” (1995) care s-a bucurat de o recunoastere internationala pentru harul melodic si imaginatia dovedita in compozitiile sale, si „Archibald’s Dance” (2001), CD de bass solo apreciat pentru putin comuna virtuozitate si muzicalitate, ca si pentru ineditul si modernismul creatiilor.

Din 1997 este membru  al Big band-ului „SWR” din Stuttgart. O dimensiune noua venind sa intregeasca in anii din urma portretul artistului, a constituit-o pentru Decebal Badila descoperirea si cunoasterea de la sursa a muzicii braziliene, bass-istul activind adesea in Sao Paolo.

Aparitiile sale la editiile 2004 si 2005 la Festivalul International de Jazz de la Bucuresti au venit sa reconfirme si in tara incontestabila consacrare a artistului pe scenele lumii.

Alexandru Balanescu (n. 11 iunie, 1954, Bucuresti) este unul dintre cei mai vizionari violonişti contemporani. El este de asemenea un prolific compozitor. Balanescu s-a nascut in Romania unde si-a inceput studiile la 7 ani studiind apoi la renumite scoli de muzica din Ierusalim, Londra si New York. El s-a stabilit apoi la Londra unde a lucrat in anii '80 alaturi de cele mai importante grupuri de muzica ale momentului. Incepand cu 1979 este liderul grupului de muzica Michael Nyman cu care concerteaza in toata lumea timp de 15 ani. Inregistreaza si concerteaza alaturi de Pet Shop Boys. Face parte apoi din Arditti Quartet dupa care formeaza faimosul Balanescu Quartet cu care face turnee in Europa si Statele Unite, participand de asemenea la renumite festivaluri de muzica atingandu-si scopul de a crea o muzica mai accesibila si comunicativa.

A avut colaborari muzicale cu nume celebre precum John Lurie, Kraftwerk, Michael Nyman, Andy Shepperd, Carla Bley sau Gavin Bryars si colaborari cu regizori de film renumiti precum Peter Greenaway, coregrafi, regizori de teatru, de film sau designeri vestimentari. Balanescu a compus muzica pentru numeroase filme precum: Angels and Insects (dir. Philip Haas), Le Poulpe (dir. Guillaume Nicloux), Il Partigiano Johnny (dir. Guido Chiesa), Eisenstein (dir. Renny Bartlett) şi cel mai recent Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (dir. Catalin Mitulescu), de asemenea documentare si peste 20 de filme de animatie. Balanescu inregistreaza la casa de discuri Mute Records din Londra, casa de discuri a unor trupe ca Depeche Mode sau Moby.

http://www.balanescu.com/

Contrabasist al Orchestrei de Camera Wurtemberg, Heilbronn, Arthur Balogh a inceput studiul pianului la varsta de sase ani ca elev al Liceului de Muzica "Ion Vidu" Timisoara. La varsta de cinsprezece ani, incepe studiul contrabasului la clasa prof. Marian Utanu. Paralel cu studiile universitare la Universitatea Natională de Muzica Bucuresti, unde ulterior in anul 2004 ocupa postul de asistent la clasa de jazz, Arthur Balogh este angajat al Orchestrei Nationale Radio. In decursul celor sapte ani petrecuti in Bucuresti, contrabasistul este prezent pe scena nationala de jazz in diverse formule (Mircea Tiberian, Aura Urziceanu, Nicolas Simion si multi altii) si apare pe 8 discuri, dintre care amintim: Ensemble Raro & Friends – “The Seasons”, Sam Newsome & Lucian Ban – „Romanian - American jazz suite”, Teodora Enache - „Radacini”. Ajuns in Germania in anul 2007, continua studiile la Facultatea de Muzica Nurnberg, la clasa prof. Dorin Marc. Dupa obtinerea masteratului, timp de sase luni, Arthur Balogh canta in Orchestra Teatrului de Stat, Stuttgart. In anul 2010, obtine postul de contrabasist la Orchestra de Camera Wurtemberg, Heilbronn. Pasiunea pentru jazz este o constanta in viata artistului, al carui prim album ca band leader il putem astepta pe piata la sfarsitul anului 2013. 


Premii:
2007 - Societatea Nationala de Radio premiul - Cel mai bun quartet de Jazz – alaturi de Cristian Soleanu, Vlad Popescu, Sorin Romanescu
2004 - Societatea Nationala de Radio, premiu - Cel mai bun quartet de jazz alaturi de Garbis Dedeian
2003 - Societatea Nationala de Radio, premiu “The Best New Artists”- New Academic Jazz Quartet, (N.A.J.Q.) 
2002 – Marele Premiu pentru cea mai buna formatie, N.A.J.Q. la Festivalul Concurs de Jazz “Napocensis” 2002 Cluj, Romania
1998 - Premiul I - contrabas – Olimpiada Nationala de Interpretare Muzicala 

Pianist, lider de trupa, compozitor si aranjor, Lucian Ban (n.1969) isi are originile in Ardeal, mai precis la Cluj-Napoca. 

Dupa ce a luat in particular lectii de pian in orasul sau natal, a studiat compozitia la Academia de Muzica din Bucuresti din 1992 pana in 1995. El a fondat `The Jazz Unit` in 1994 si a scos pe piata doua discuri: "Changes - Live at Green Hours" in 1998 si "From now on", care a fost ales cel mai bun album de jazz al anului 1999 din Romania. In acelasi an (1999) s-a mutat la New York, unde a studiat cu Charles Tolliver, Reggie Workman, Phil Markowitz si Junior Mance la The New School Jazz Program. In aceasta perioada a fondat impreuna cu Alex Harding `LUMINATION Ensemble`.

Lucian Ban a absolvit sectiunea "Contemporary Jazz Composition and Arranging" de la New School University din New York. El mai are si o diploma in filosofie obtinuta la Universitatea din Bucuresti.

In prezent locuieste in New York, unde s-a integrat in noua generatie de cantareti & compozitori si a ajuns in linia intai a jazz-ului contemporan modern. Lucian Ban conduce mai multe proiecte si compune melodii inovatoare care reinventeaza idiomul muzicii jazz. Creatiile sale sunt interpretate si de alti muzicieni sau ansambluri. Lucian Ban este liderul "ASYMMETRY Quartet" din care mai fac parte Jorge Sylvester (alto sax), Brad Jones sau Carlo DeRosa (bas) si Derrek Phillips sau Gene Jackson (tobe), si al "The TUBA PROJECT" un grup din care fac parte Bob Stewart (tuba), Alex Harding (bari sax & bas cl), Bruce Williams (alto sax & flaut) si Derrek Phillips (tobe). 

In anul 2003 a lansat albumele sale de debut in US: "Something' Holy" un CD care cuprinde duete cu Alex Harding si "Premonition", un disc feat. Alex Harding, Damion Reid, Erik Torrente si Chris Dahlgren. Ambele au primit comentarii pozitive atat din partea criticilor din US, cat si din partea europenilor.

Pianistul Lucian Ban a fost nominalizat de doua ori, in 2005 si in 2006, la prestigioasele premii Hans Koller "Best European Jazz Musician Preis", a caror gala are loc in Viena, Austria.

http://www.lucianban.com/

http://www.sebastianburneci.com/

Liviu Butoi este un muzician roman de jazz. In perioada 1970 - 1972 a facut parte din formatia Phoenix, cantand la oboi si flaut. In 1983 a infiintat formatia Crepuscul. A mai cantat la saxofon si flaut in formatia Bega Blues Band, dupa 1989, formatie din care face parte si Bela Kamocsa, alt fost component al trupei Phoenix.

Capriel Dedeian (n. 19 decembrie 1960, Bucuresti) este un chitarist si compozitor roman de origine armeana, membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

Incepe studiul chitarei la 14 ani ca autodidact si este atras de jazz inca din adolescenta, dintre preferatii sai facand parte Radu Goldis, Joe Pass, Wes Montgomery, Pat Matino si George Benson. In anul 1976 intra in primul grup alcatuit cu fratele sau, saxofonistul Garbis Dedeian, bateristul Tudy Zaharescu si Mario Dumitrescu (chitara bas). Incepând din anul 1980 canta prin diverse localuri de noapte si restaurante, exersand in acest timp diverse genuri muzicale. In paralel cu studiul chitarei elaboreaza primele compozitii, iar in 1982 isi alcatuieste primul cvartet de jazz rock, care ii mai are in componenta pe: Sorin Raicovescu (claviaturi), Dragos Docan (chitara bas) si Eugen Nichiteanu (baterie). Grupul activeaza prin cluburile bucurestene pana in 1984. 

In 1992 pleaca în turneu in Germania, unde se stabileste pentru trei ani, si revine in tara in toamna lui 1996. Din anul urmator, activitatea de scena a chitaristului scade simtitor, participand la concerte sporadice de club in Bucuresti sau in alte orase romanesti alaturi de grupul fratelui sau. Apar cateva noi piese de muzica usoara. Incepand cu toamna anului 2010, Capriel a inceput lucrul la doua discuri: primul se concentreaza pe muzica jazz rock practicata in prima perioada de creatie, iar al doilea se doreste o continuare a discului Carun, carun, muzica armeneasca, un disc care va fi editat in Statele Unite ale Americii. Incepand cu anul 2009 colaboreaza cu trupa Jazz Challenge (Dan Nicolau - trompeta, Alex Borsan - pian, Adrian Flautistu - bas, Laurentiu Zmau - tobe) cu care sustine numeroase concerte de club.

La Gala Premiilor de Jazz 2010, grupului Capriel Dedeian & Jazz Challenge i s-a acordat premiul „Confirmarea anului”, îndeosebi pentru concertul aniversar „Capriel Dedeian 50 Birthday Concert” de la Sala Arcub. 

Garbis Dedeian (n.24 aprilie 1959, Bucuresti) este un compozitor si saxofonist de jazz.

A abolvit Liceul de muzica nr.1 (sectia pian), si Scoala Populara de Arta (clarinet), insa a urmat si studii de compozitie si orchestratie cu Richard Bartzer.

Debuteaza in 1977, in cluburile de jazz din capitala: Mihai Eminescu si Ateneul Tineretului, conduse de Mihai Berindei. In 1979 participa cu Big Band-ul Centrului Universitar Bucuresti condus de G. Margarint la Festivalul de Jazz de la Sibiu, iar in 1981 apare cu grupul «Jazz Club 303» in cadrul aceluiasi festival. In 1982 participa cu cvartetul propriu la acelaşi festival unde obţine locul al doilea al formaţiilor debutante ceea ce va insemna pentru el si consacrarea. Tot in acest an incepe colaborarea cu formatia VILMANI cu care va participa la festivalurile de la Mamaia, concertele din ciclul «Cu masca, fara masca», la concertele concurs «Melodia anului», inregistrari Radio, Tv, Electrecord. In perioada 1982-1989 participa la toate manifestarile festivaliere din tara si inregistreaza discuri cu: Alexandru Andries, formatiile Metropol si Mihai Stepan.

In 1986 deschide cu cvartetul propriu clubul de jazz Nord situat in incinta Hotelului cu acelasi nume. De mentionat ca in aceasta perioada (1982-1989) Garbis Dedeian se manifesta si in plan componistic (primul sau Opus datand din 1977, piesa intitulata Detaliu, dar si ca aranjor (orchestraza pentru VILMANI, Grigoriu, Giroveanu, Alifantis si altii).

In 1984 este desemnat de critica de specialitate din tara ca fiind tenorul numarul doi al tarii, după regretatul Dan Mandrila. Revista internatională Jazz Forum il numeste «The Young Lion» al saxofonului in Romania. Din 1990 Garbis Dedeian incepe sa sustina concerte si peste hotare si tot in acest an inregistreaza cu fratele sau Capriel Dedeian (chitarist, compozitor) albumul cu muzica armeneasca «Carun-Carun».

Damian Draghici nu poate fi prins in tipare, in ceea ce priveste publicul caruia i se adreseaza.

Cele 17 albume realizate, Premiul Grammy obtinut, colaborari cu nume ca Richard Marx, Hans Zimmer, David Foster sau aparitia ca si cap de afis alaturi de James Brown, Joe Cocker, Shaggy, Cyndi Lauper, Zucchero, The Gipsy Kings, Roger Hodgson (Supertramp) si The Pointer Sisters pentru turneul Night of the Proms (Noaptea Balurilor) sunt suficiente pentru a defini un muzician de exceptie. 

Damian Draghici este unul dintre naistii desavarsiti ai lumii, un vizionar in muzica, penduland fara efort intre muzica electronica, jazz, rock, trance, gypsy, clasic si post hip-hop. 

Iar ca semn de recunoastere a implicarii sale in promovarea unor proiecte umanitare adesate etniei romme, a fost desemnat ambasador al Anului Egalitatii de Sanse (2007) si ambasador al Anului European al Dialogului Intercultural in 2008.

Emy Dragoi (n. 10 august 1976, Poiana Varbilau, Prahova) este un acordeonist de jazz din Romania.

Nascut intr-o familie de acordeonisti, a studiat la Liceul de Arta din Ploiesti, dupa care a plecat la Academia de Jazz Bill Evans din Paris, unde a studiat pianul. Dupa terminarea studiilor universitare, a colaborat cu mai multe trupe, abordand stiluri diferite de jazz. Albumele sale sunt Accordeon Stiple, inregistrat impreuna cu pianistul Antoine Hervier; Balada pentru Claudia, inregistrat in 2004; si Etnofonia, lansat in 2008 in 32 de tari si care prezinta influente folclorice.

http://www.emydragoi.ro

Teodora Enache (n.30 septembrie 1967, Onesti)este o cantareata de jazz romanca, stabilita in SUA.

Licentiata in matematica la "Universitatea Alexandru Ioan Cuza" din Iasi, a urmat si cursuri de canto la "Academia de Muzica" din Iasi, si studii de canto, improvizatie si armonie cu Johnny Raducanu si Edmond Deda, dar si cursurile "Rhythm And Bongos" cu Maurice de Martin. Debutul ei a avut loc in anul 1993, odata cu Festivalul de Jazz de la Sibiu, incununat cu premiul pentru debut. Au urmat apoi Festivalurile de Jazz de la Bucuresti, Brasov, Iasi, Timisoara. In 1995, canta la Constanta cu pianistul american de origine romana Iancsy Korossy. In 1998 concerteaza in Milano alaturi de Guido Manusardi - pian, Lucio Canetti - bass si Luigi Bonafe - tobe, iar in 1999 la Festivalul de jazz din Valtelina este acompaniata de Johnny Raducanu - pian, Alin Constantiu - clarinet, Jean Stoian - chitara si Tuddy Zaharescu - tobe.

Revine in tara pentru un concert cu pianistul american Valentin Radu (Bridge Over Trouble Water - simfonic jazz) si cateva concerte de club (Laptaria lui Enache, Art Jazz Club si Green Hours Club), in formula Johnny Raducanu & Friends, ca apoi suita de turnee internationale sa continue. In 2000, urmeaza "Roof Garden Recital" la Roma cu Johnny Raducanu la pian, iar in Franta, "Jazz In Marciac Festival", acompaniata de Eric Legnini - pian, Oliver Temime - saxofon, Fabien Marcoz - bass si Jacques Pierre Arnaud - tobe.

Premiile care i-au rasplatit talentul au fost cele de la Festivalurile Internationale de Jazz de la Cluj, Mendem (Germania) si Szolnok (Ungaria). De asemenea, revista franceza "Jazz Hot" publica o elogioasa cronica la aparitia albumului sau "Meaning Of Blue" si un articol special dedicat personalitatii muzicale a Teodorei Enache, in numarul din februarie 2002.

http://www.teodoraenache.com/

Nicolae „Nicu” Farcas (n. 1939, Brateiu, judetul Sibiu) este un trombonist roman. 

Absolvent al Scolii de Muzica nr.1 din Bucuresti, a fost angajat al teatrului "Constantin Tanase" (1962-1963), colaborator al orchestrei "Electrorecord", angajat al Operei Romane (1970-197) dar si al orchestrei de estrada a Radioteleviziunii. A fost membru al Septetului "Bucuresti". A intregistrat alaturi de alti cantareti de jazz romani, printre care Aura Urziceanu, Johnny Raducanu, Guido Manusardi sau Dan Mandrila.

Vlaicu Golcea este un muzician de jazz, contrabasist, sound designer, producator.

Absolvent al Academiei de Muzica Bucuresti - sectia jazz - 1998 si membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

Cu o discografie de peste 30 de titluri aparute in tara si peste hotare si o bogata activitate concertistica, compozitor si muzician de jazz, Vlaicu Golcea isi desfasoara activitatea muzicala si in diverse domenii: muzica de teatru, de dans contemporan, film ( lung si scurt metraj ), instalatii multimedia.

 http://www.vlaicugolcea.ro/

Radu Goldis (n. 1947, Bucuresti) este un chitarist si compozitor de muzica de jazz originar din Romania, actualmente stabilit in Statele Unite ale Americii.

Absolvent al Conservatorului Ciprian Porumbescu (sectia muzicologie), a fost influentat de Kenny Burrell, Joe Pass, Wes Montgomery si Rune Gustafsson. A colaborat cu multi jazzmeni romani cunoscuti, printre care Johnny Raducanu si Eugen Gondi. Este compozitorul muzicii filmelor Zile fierbinti si Accident (ambele 1976).

Eugen Ioan Gondi (n. 1947, Timisoara) este un baterist din Romania.

Absolvent al Scolii medii de arte plastice din Timisoara. Canta cu trioul Paul Weiner Free Jazz (1967-1970), dupa care este angajat la "Animafilm", ceea ce nu-l va impiedica sa-si continue activitatea muzicala prin colaborari cu Phoenix, Mircea Florian, Marius Popp, Johnny Raducanu, Cvintetul de jazz Bucuresti (cu care a tinut concerte cu Art Farmer, Slide Hampton, Aura Urziceanu, Radu Goldiș etc).

Participant la festivalurile de jazz de la Ploiesti, Sibiu, San Sebastian, Prerov (unde obtine medalia de argint cu formatia Paul Weiner), Ljubliana (cu cvartetul Dan Mandrila), Varșovia etc. A inregistrat multe discuri la Electrecord (de ex. cu Aura Urziceanu), la Radio si la Televiziune.

Marta Hristea (n.1975, Bucuresti) este una dintre cele mai cunoscute voci ale jazz-ului romanesc.

Absolventa a Facultatii de Litere din Bucuresti, a debutat in 1994 in muzica pop, colaborand cu compozitorii Virgil Popescu si Doru Caplescu. Doi ani mai tarziu, jazz-ul o aduce in contact cu artisti precum Johnny Raducanu, Cristian Soleanu, Pedro Negrescu, Maurice De Martin, Herb Robertson. 

Alexandru (Sanyi) Imre (n. 1924, Targu Mures) este un dirijor, clarinetist si saxofonist din Romania.

A studiat la Academia de muzica din Cluj-Napoca, dupa care a cantat la diferite cluburi din Bucuresti (1940-1950). Intre 1951-1957 a fost prim-clarinetist al Orchestrei simfonice a Cinematografiei, după care a fost dirijor al orchestrei Electrecord. A efectuat turnee in URSS, Germania, Elvetia, Suedia etc.

Mihai Iordache (n.1967, Bucuresti) este un saxofonist, compozitor si lider de trupa. In momentul actual este saxofonistul trupei "Kumm" si liderul propriei sale trupe "iordache".

A debutat ca saxofonist in 1991, cantand solo un cantec al trupei 'Timpuri Noi'. Apoi a colaborat cu 'Blues Community' a lui Harry Tavitian. A infintat si un trio de jazz in '93. Apoi a pus bazele formatiei 'Sarmalele Reci', de la care a plecat in '99. Intre timp a mai cantat si cu pianistul Lucian Ban, al carui grup, 'Jazz Unit', a devenit o adevarata senzatie pe scena locala a jazz-ului. A parasit si aceasta formatie, cand a considerat ca rock-ul a devenit o componenta prea serioasa a formatiei.

Dupa plecarea de la 'Sarmalele Reci' a cantat la 'Rebop Factory' a lui Vlaicu Golcea. A mai pus bazele formatiei 'Outer Space Seven', a carei componenta s-a redus la cinci persoane dupa doar doua concerte, caci nimeni nu voia sa-i plateasca pe toti sapte. 

Incepand cu anul 2001 se concentreaza in compunerea de muzica proprie. Apoi l-a intilnit pe Tom Smith, un exceptional cantaret de trombon, care venise la Bucuresti prin intermediul unei burse Fullbright pentru a crea o formatie ai carei membrii erau alesi din cadrul Academiei de Muzica. Ascultandu-l pe Tom Smith cintind si vorbind a insemnat pentru Iordache ascultarea unui mare maestru. 

http://www.iordache.ro/

Bela Kamocsa „Kamo” (n. 24 decembrie 1944, Oradea — d. 14 ianuarie 2010, Timisoara) a fost un instrumentist (chitara bas, chitara electrica) si cantaret roman de etnie maghiara, interpret de muzica rock, blues si jazz. Este cel mai bine cunoscut ca membru fondator (1962) al formatiei romanesti Phoenix, unde a fost prezent pana in anul 1971. In 1982 intemeiaza Bega Blues Band, una dintre primele formatii romanesti dedicate muzicii blues, alaturi de care isi petrece restul carierei.

Mai putin cunoscuta este activitatea lui in formația jazz-rock Gramophon (1972–1976, 1978–1981) si in trioul de jazz Theophrastus (1981). Kamocsa este fondatorul Galei blues-jazz internationale din Timisoara (1990) si a Festivalului de jazz de la Garana.

Raul Kusak a inceput sa cante de pian la numai cinci ani, in Zalau, iar acum este unul dintre cei mai apreciati pianisti din Romania, avand colaborari cu Iris, Vama Veche, Stefan Banică Jr.

Raul Kusak provine dintr-o familie muzicala, caci mama stia sa cante la pian, iar unul dintre strabunicii sai a fost trompetist in primul Razboi Mondial. Dupa ce s-a perfectionat la Palatul Copiilor din Zalau, a decis ca se va ocupa serios de muzica. In 2000, dupa ce a absolvit Conservatorul, Raul Kusak era deja un nume cunoscut în lumea muzicala, asa ca a ajuns extrem de repede la Bucuresti, unde a avut colaborari cu artisti si trupe renumite: Stefan Banică Jr., Paula Seling, Iris, Vama Veche.

Alexandru Man (n.23 aug.1969, Targu Mures) a inceput studiul chitarei in 1983. In anii ‘80 a cantat muzica rock fiind membru fondator al trupei Polifon din Targu Mures. Incepand cu anii '90 odata cu deschiderea accesului la informatii din exterior, avand acces la materiale de studiu al jazz-ului, s-a orinentat treptat catre jazz. In a doua jumatate a anilor '90, pe langa propriul trio alaturi de Nagy Zsolt si Hollandos Zoltan, a colaborat cu muzicieni de jazz precum Maria Raducanu, Sorin Romanescu, Eddie Neumann, Cristi Soleanu, Catalin Razvan, Ciprian si Tudor Parghel, Marius Popp, formatia Jazz Unit, etc.

La sfarsitul anilor '90 alaturi de Nagy Zsolt si Bibo Lajos a activat in orchestra Teatrului National Tirgu-Mures. Dupa anul  2000 a cantat cu contract in tarile scandinave. Activitatea muzicala pana in 2007 a fost sporadica, in rarele ocazii in care a urcat pe scena colaborand cu muzicieni de jazz cunoscuti in Romania si nu numai.

In 2010 a absolvit Facultatea de jazz Richard Oschanitzky din cadrul Universitatii Tibiscus Timisoara, iar in perioada de studii a avut ocazia de a colabora cu muzicieni americani, precum Eldad Tarmu, Henry Franklin si a fost cooptat in noi proiecte cum ar fi noua formula Bega Blues Band, alaturi de care activeaza si in prezent. 
Frecventele colaborari cu saxofonistul Lucian Nagy sau proiecte alaturi de contrabasistul Pedro Negrescu au fost primele semne ale unei preioade noi. Intesificandu-si activitatea muzicala, a colaborat cu Luiza Zan si big band-ul Mc Neese State University condus de saxofonistul Rick Condit. 
Tot in 2010 printre partenerii de scena se numara Gyarfas Istvan. Colaborarea cu Istvan s-a dovedit a fi una fructuoasa. Dezvoltand mai departe acest proiect au evoluat in 2011 in cvartet de chitare alaturi de Sorin Romanescu si Juhasz Gabor. De asemenea, recent a luat parte la un proiect international cu muzicieni din patru tari: Cehia, Polonia, Ungaria, Romania.

Colaboreaza frecvent cu chitaristul Sorin Romanescu in proiectul Standards On Double Six initiat in 2010, proiect caruia i se alatura si Luiza Zan. 
In prezent este masterand la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti la sectia Jazz din cadrul Facultatii de Compozitie, Muzicologie si Pedagogie Muzicala.

http://www.alexman.ro

Dan Mandrila (n. 1938, Chisinau — d. 31 decembrie 1992) a fost un saxofonist, conducator de formatie si compozitor roman de jazz si muzica usoara. Este considerat unul dintre cei mai buni saxofonisti romani din toate timpurile.

Gabriel „Gabi” Mezei (n. 1921, Abrud) este un chitarist si clarinetist de jazz.

Nascut intr-o familie de muzicieni, face studii particulare. In anii '50 este  membru al orchestrei „Electrecord” condusa de Teodor Cosma si al orchestrelor de la restaurantele „Zissu” si „Mon Jardin”.

Este considerat „cel mai bun acompaniator roman de stil clasic avand un ritm riguros, precis ce degajeaza un puternic swing” (Mihai Berindei, Dictionar de jazz, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976, p. 181)

http://www.catalinmilea.com

Elena Mindru (n.1988, Cluj) a studiat de mic copil vioara si pian, pana cand la 15 ani a descoperit jazz-ul. A fost acceptata la Berklee College of Music din Boston insa din cauza bursei insuficiente si-a continuat studiile la Academia de Muzica "Gheorghe Dima", cu profesori ca Adrian Pop, Peter Szegho, Cornel Groza sau Cornel Taranu. In 2008 si 2009 a participat la workshop cu expertul vocal Mary King de la Royal Academy of Music din Londra si in 2010 a urmat un curs de jazz predat de Darius Brubeck. In acelasi timp a inceput sa cante cu muzicieni faimosi precum Sorin Romanescu, Lucian Nagy, Andrei Tudor, Patrice Rushen, Will Kennedy, Darius Brubeck, Alfredo Paixao, Hans Vrooman, Borislav Petrov si altii.

In 2012 a primit premiul al II-lea si premiul publicului la Montreux Jazz Festival, cu un juriu prezidat de marele Quincy Jones. Elena Mindru a si fondat o casa de discuri (EM Records) unde a inregistrat albumul de jazz Romanian Christmas Stories

http://www.elenamindru.ro/

Pedro Negrescu (pe numele real Petronius Aciocarlanoaei) (n. 25 aprilie 1969, Tecuci) este un profesor, instrumentist, regizor muzical si contrabasist de jazz si dirijor de muzica clasica.

A debutat la clasa ilustrului profesor Valentin Gabrielescu, unde, facand parte din grupa speciala de auz absolut, era aproape in exclusivitate castigatorul concursului de solfegiu - dictat, iar drept premiu era bagheta, si deci dreptul de a dirija clasa. A inceput studiile de orchestra ca violoncelist, inca din gimnaziu, la Liceul de Arta "G. Enescu" din Bucuresti. A urmat cursurile de orchestra la Haendel Akademie - Karlsruhe - Germania in 2000, 2001, 2003, atat la sectiunea instrumentala, cat si cea de opera. In anul 2008 a beneficiat de o bursa post-universitara in S.U.A.,unde a fost asistent dirijor al maestrului Larry Livingston, si a participat ca instrumentist in Orchestra Idellwild Festival, cu care a concertat la celebra Disney Hall. A asistat deasemenea la repetitiile orchestrelor Los Angeles Philarmonyc, Pacific Symphony, Los Angeles Opera, U.S.C. Thornton Orchestra. In urma acestor studii, a obtinut Certificate of Highest Distinction.

Ca dirijor, a sustinut concerte cu orchestrele Filarmonicilor din: Arad, Timisoara, Cluj, Bacau, Botosani, Iasi, a Teatrului Muzical N. Leonard din Galati, si a Tearului de Opereta din Kiev. Din anul 2000, se dedica aproape in intregime artei dirijorale, parcurgand etape de studiu in particular, de masterat si de doctorat, avandu-i ca profesori pe Petru Andriesei, Cristian Brancusi, Dumitru Goia. A mai studiat cu maestrii: Petru Oshanitsky, Sabin Pautza, Larry Livingston, Ilarion Ionescu Galati, Valentin Doni. Ca muzician de jazz, a sustinut numeroase concerte, realizand foarte multe inregistrari de radio si televiziune. Este autorul a trei albume proprii si totodata autor al unor muzici de teatru si film. Dupa o indelungata cariera didactica, in prezent este profesor la Universitatea de Arta Teatrala din Targu Mures, Facultatea de Muzica.

Nascut in Tulcea intr-o perioada in care jazz-ul era de-a dreptul interzis in Romania, Eddie Neumann a gustat acest gen pentru prima oara in 1987. Fost membru in "Jazz Unit", alaturi de Vlaicu Golcea si Lucian Ban, Eddie a inregistrat primul live jazz cd din Romania ("Changes", 1998). Impreuna cu Harry Tavitian si Orient Express, concerteaza la Smithsonian Folklife Festival din Washington (1999) si la World Expo (Hanovra, 2000).

 A compus muzica pentru doua albume ale trupei de funk Blazzaj, pe care a fondat-o in 1997 si care continua sa ii interpreteze creatiile si in ziua de astazi. In anul 2000, Uniunea Compozitorilor din Romania premiaza albumul "From Now On" al sextetului "Jazz Unit" cu distinctia Albumul de Jazz al Anului. Printre colaborarile de pe scenele romanesti, merita amintiti Toni Kuhn, Dan Ionescu, Tavi Scurtu, Utu Pascu, Florin Barbu, Victor Miclaus, Horia Crisovan, Johnny Bota, Liviu Butoi, A.G. Winberger, Lucian Ban, Vlaicu Golcea si altii.

In Marea Britanie (unde Eddie a locuit vreme de 7ani ), a cantat cu Terry Seabrook, Spike Wells, Wayne McConnell, Quentin Collins, Tristan Banks, Dan Sheppard, Raplh Earle, Andy Maslen, Josh Peach, Rob Leake, Pete Burden, Del Turner, Francesco Locastro, Ross Ian Lardner, Nyika, David Charles. Vreme de cativa ani, Eddie a sustinut o rezidenta de muzica de teatru si performance la Teatrul LUNI de la Green Hours din Bucuresti.

 https://eduardjakneumann.wordpress.com/

Florin Niculescu (n. 8 februarie 1967, București) este un violonist de muzica jazz nascut in Romania si stabilit in Franta. Muzicianul de etnie roma este considerat unul dintre cei mai buni violonisti manouche din zilele noastre, succesorul lui Stephane Grappelli.

Florin Niculescu s-a nascut intr-o familie de muzicieni: tatal (Corneliu Niculescu, membru al trupei lui Gheorghe Zamfir) si un unchi sunt si ei violonisti, mama este pianista, iar o sora este violoncelista. De la varsta de 6 ani a urmat cursurile scolii de muzica "Dinu Lipatti" din Bucuresti, iar apoi liceul de muzica "George Enescu" din acelasi oras.

In 1991 s-a mutat la Paris, iar 4 ani mai tarziu s-a alaturat trupei lui Romane. In 2001 a fost invitat de catre Bireli Lagrene sa se alature proiectului sau "Gipsy Project", proiect inspirat de Quintette du Hot Club de France.

A facut inregistrari cu: Jimmy Rosenberg, Babik Reinhardt (fiul lui Django Reinhardt), Giani Lincan, Angelo Debarre, Hot Club de Norvège, Tchavolo Schmitt, Oscar Peterson, Jon Larsen, John McLaughlin, George Benson, Marcel Azzola, Regina Carter, Bucky Pizzarelli, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna, Charles Aznavour, Patricia Kaas, Patrick Bruel, Johnny Halliday si Henri Salvador.

http://www.florinniculescu.eu

Richard Waldemar Oschanitzky (n. 24 februarie 1939, Timsșoara - d. 5 aprilie 1979, Bucuresti) a fost un compozitor, aranjor, pianist si dirijor roman, unul dintre cei mai cunoscuti muzicieni de jazz ai Romaniei.

A fost studentul clasei de compozitie condusa de Mihail Jora la Conservatorul din Bucuresti (1955-1959). S-a afirmat incepand din 1959 in domeniul jazz-ului, impresionand muzicienii si publicul prin talentul, ingeniozitatea improvizatiilor si tehnica pianistica desavarsita. Sute de aranjamente si orchestratii pentru casa de discuri "Electrecord", Radio-televiziune, pentru spectacole de teatru, muzica originala compusa pentru filme de animatie si filme artistice, sute de recitaluri si concerte de jazz in Romania, Germania, etc., piese de jazz in stiluri diferite (de la bop, cool, la free-jazz) reprezinta o activitate uimitor de diversa, densa si valoroasa, concentrata pe durata a numai doua decenii (1959-1979). Suma creativitatii lui Richard Oschanitzky poate fi descoperita in muzica de film si in opus-urile de jazz cameral si jazz simfonic.

A fost considerat unul dintre cei mai valorosi compozitori romani de muzica de film. A inceput ca autor de partituri pentru productiile documentare si de animatie realizate la „Sahia Film” si la „Animafilm”. In 1966 a pasit in universul filmului artistic, odata cu Stefan Iordache si Margareta Paslaru, protagonistii unui „Film cu o fata fermecatoare”.

A colaborat cu regizori de renume: Malvina Ursianu, Serban Creanga, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis. In anii '70 a orchestrat compozitiile lui Ciprian Porumbescu pentru pelicula cu acelasi titlu, a compus muzica originală pentru "Cu manile curate". A scris partitura pentru muzicalul „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, pentru „Comedia Gamelor” de Andrei Bradeanu – ambele premiate la concursuri internationale. A colaborat în 1968 la Teatrul Bulandra cu maestrul Liviu Ciulei la Opera de trei parale de Bertolt Brecht, cu Margareta Paslaru si Toma Caragiu in distributie.

Anii petrecuti ca interpret, aranjor, orchestrator si compozitor in genurile mentionate au favorizat aparitia capodoperei sale: Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestra simfonica si bigband 1971. Este una dintre putinele reusite la nivel mondial in genul de fuziune jazz simfonic. Valoarea creatiilor lui Richard Oschanitzky este una de nivel mondial.

"Nu trebuie sa facem nici o diferenta intre muzica clasica, muzica usoara, muzica populara sau jazz. Orice muzica poate fi buna, sau proasta - si atat" (Richard Oschanitzky)

Anca Parghel (n. 16 septembrie 1957, Campulung Moldovenesc — d. 5 decembrie 2008, Timisoara) a fost o cantareata si profesoara de jazz.

Dupa ce a terminat Liceul de Muzica din Iasi, si-a continuat studiile la Conservatorul de Muzica, tot din Iasi, unde si-a dat licenta cu lucrarea Charlie Parker, un geniu al improvizatiei. Pana in 1989 a predat canto, pian si improvizatie la Liceul de Muzica din Suceava  si la Conservatorul din Bucuresti, precum si la Conservatoarele din Belgia, Germania (Leipzig, Munchen, Oldenburg), in Marea Britanie si la Chisinau.

A cantat in cadrul marilor festivaluri de jazz incepand cu 1984 (Bucuresti, Brasov, Sibiu, Nurnberg, Leipzig, Varsovia, Viena, Liège, Munchen, etc), dar si in cluburile de jazz din Romania, Bulgaria, Germania, Belgia, Austria si Elvetia.

Stabilita in Bruxelles, Anca Parghel si-a continuat activitatea la catedra, ca profesor de jazz vocal la Conservatorul Regal de Muzica din Bruxelles si la Conservatorul Lemmens, dar si ca muziciana si vocalista pe scenele de jazz din Belgia, Germania si Olanda in formule de trio, cvartet sau cvintet, a caror componenta cuprinde pe Ciprian Parghel la bass, Tudor Parghel baterie, si Puiu Pascu la pian.

In 2008 Anca Parghel a fost diagnosticata cu caner ovarian, iar pe 5 decembrie 2008 a decedat la Spitalul Județean din Timisoara.

Marius Popp (n. 1935, Sibiu) este un compozitor si pianist de jazz autodidact din Romania.

Participa la multe festivaluri de jazz: Ploiesti, Sibiu, San Sebastian, Ljubliana, Praga, Varsovia etc. Canta cu Lionel Hampton cand acesta a avut un concert in Bucuresti (1971). Membru al sextetului lui Mihai Berindei, al Cvartetului de jazz Bucuresti, colaborator cu Aura Urziceanu, Pedro Negrescu, Eugen Gondi, Johnny Raducanu etc. A efectuat nenumarate inregistrari la Radio si Televiziune, la Electrecord (Seria jazz).

Johnny Raducanu (n. 1 decembrie 1931, Brăila - d. 19 septembrie 2011) a fost un contrabasist, pianist, compozitor, aranjor si conducator de formatie roman de etnie roma.

Pe numele sau real Raducan Cretu, s-a nascut intr-o familie de romi cu traditii muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lautarului Petre Cretul Solcan. S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz la contrabas, inca de la 19 ani. A facut studii muzicale la Iasi si Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucuresti (clasa contrabas, 1953-1956). Indrumator activ al tinerei generatii, Johnny Raducanu este considerat un veteran al muzicii romanesti de jazz.

Maria Raducanu (n. 3 noiembrie 1967, Husi, jud. Vaslui) este o cantareata de jazz din Romania.

A studiat vioara si chitara, alaturi de Literatura franceza la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi si la Universitatea Bucuresti.

Sorin Romanescu (n. 1 iunie 1968) este un chitarist si basist (chitara bas) roman de jazz si de muzica experimentala.

Absolvent al Institutului Politehnic din Bucuresti (facultatea Transporturi), Sorin Romanescu si-a schimbat traiectoria profesionala prin cursuri la Scoala Populara de Arta din Bucuresti (curs de improvizatie jazz la clasa profesorului Marius Popp), urmand apoi facultatea de Compozitie din cadrul Academiei de Muzica Bucuresti. De altfel a continuat sa participe la cursuri internationale de jazz ("Summer Jazz School" in Peruggia, Italia si "Movement on the edge" - curs de improvizatie coregrafica sustinut de coregraful Mark Thompson si compozitorul Nuno Rebelo").

Participa la festivalurile de jazz din Bucuresti, Sibiu, Brasov si Cluj in perioada 1991-2000, dar organizeaza un turneu de jazz si in Germania in 1996. Are colaborari cu muzicienii de marca ai jazz-ului romanesc din toate generatiile: Marius Popp, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian, Nicolas Simion, Toni Kuhn si mai tinerii Vlaicu Golcea, Maria Raducanu, Marta Hristea, Pedro Negrescu, Catalin Razvan, Victor Miclaus, Dinu Simon, Eugen Nichiteanu, Vlad Popescu, Florin Raducanu, Mihai Iordache, Catalin Milea sau Eddi Neumann;

Concertele de club au loc in formule de trio, alaturi de Vlaicu Golcea si Vlad Popescu (Eugen Nichiteanu), abordand un repertoriu bazat in principal pe compozitii proprii. De asemenea este interesat si de muzica de dans contemporan, colaborand cu Vava Stefanescu (cu care participa la festivalul international de dans contemporan AEROWAVES din Londr in ianuarie 1999), Eduard Gabia si Florin Fieroiu.

Colaboreaza cu grupul "Sarmalele reci" in perioada 1993-1996, ca basist si grupul cantaretei Paula Selling "The 7th Heaven". Participa in perioada 2002-2005 la toate manifestarile jazz-istice importante din tara (Sibiu, Brasov, Bucuresti), fiind membru permanent al grupurilor East Village si Aievea.

Cristian Soleanu (n.28 iulie 1967, Calarasi) este un saxofonist roman.

A terminat Liceul de Arta George Enescu (clasa clarinet) in 1985. Soleanu este un muzician ce imbina colaborarile cu Big Band-ul Radio (al carui membru permanent este) cu evolutiile pe scenele de festival si de club. Calitatea prestatiilor sale l-au impus ca un colaborator apreciat, fiind solicitat de lideri precum Johnny Raducanu, Marius Popp, Mircea Tiberian, Nicolas Simion, Anca Parghel sau Alexandru Andries. Participa in formule autohtone in toate festivalurile de jazz din Romania (Sibiu, Brasov, Costinesti, Cluj, Iasi, Timisoara), inregistreaza frecvent cu Big Band-ul Radio si apare in cluburi, unde este unul dintre partenerii preferati de Marius Popp si Mircea Tiberian (alaturi de Vlaicu Golcea - bas si Vlad Popescu - tobe formand apreciatul "Mircea Tiberian Jazz Quartet "). De notat este integrarea sa (la saxofon sopran) in proiectul "Interzone" (apartinand lui Mircea Tiberian si tobosarului german Maurice De Martin), proiect soldat cu un frumos album pe care mai apar Vladimir Karparov la saxofon tenor, Horst Nonenmacher si Stefan Weeke la bass si Uli Bartel la vioara.

http://www.sebastianspanache.com/

Corneliu Stroe (n. 22 octombrie 1949) este un baterist si percutionist emblematic al jazz-ului din Romania, precum si un important promotor al acestui gen din tara.

In 1986 a fost membru fondator impreuna cu Weinberger, Tavitian, Rotaru a primei formatii de blues din Romania – The Transilvanian Blues Community. Corneliu Stroe a fost si este membru in formatia BalcanoLive, a lui Ovidiu Lipan “Tandarica", de asemenea a colaborat cu Mike Godoroja & Blue Spirit, Vasile Seicaru, Mircea Baniciu, Mircea Vintila, Stelu Enache, Gheorghe Zamfir, Puiu Pascu, Jonny Raducanu, Alexandru Andries,A.G. Weinberger si nu in ultimul rand cu fiica lui - Roxana Stroe, singura chitarista de blues din Romania, in formatia Foxy Lady Band.

A participat la festivaluri prestigioase din Europa, Franta, Germania, Iugoslavia, Serbia, Elvetia, Portugalia, Marea Britanie, Spania, Bulgaria.

Harry Tavitian (n. 1952, Constanta) este un pianist de jazz roman, numit "cel mai important jazzman roman contemporan" de catre International Herald Tribune (19 Oct 1990).

Harry Tavitian s-a nascut intr-o familie de armeni din Constanta. A studiat pianul clasic de la varsta de 6 ani iar la 17 ani a inceput sa cante blues, dupa ce-a asistat la un concert de-al lui Memphis Slim in Brașov. A absolvit Academia de Muzica Bucuresti. La 22 de ani a participat la prima editie a Festivalului de Jazz de la Sibiu si a cantat la patru maini cu Richard Oschanitzky intr-un jam-session. Din 1976 s-a dedicat exclusiv jazz-ului. In 1978, la Constanta, a pus bazele grupului Creativ cu care a castigat, in 1980, premiul I pentru debut la Festivalul International de Jazz Sibiu. In perioada 1978-1987 a condus Clubul de Jazz din cadul Bibliotecii Judetene Constanta si a organizat, la Teatrul Dramatic, seria de evenimente "Atelier de improvizatie", manifestare singular pe plan national, insumand 35 de editii. In 1992 a infiintat Fundatia Culturala Harry Tavitian, prin care a continuat seria de Ateliere si a sprijit formarea unor tineri muzicieni, plasticieni si scriitori talentati. Din ianuarie 1990 si pana in prezent este realizator al emisiunilor "Jazz Context" si "Natia si Civilizația Armenilor" de la Radio Constanta.

Ca unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai noului jazz est-european, Harry Tavitian a sustinut, in cei peste 35 de ani de activitate, nenumarate concerte peste hotare, in Rusia, Lituania, Franta, Italia, Germania, Bulgaria, Portugalia, Republica Moldova, Serbia, Polonia, Scotia, Ungaria, Grecia, Turcia, Olanda, SUA, Armenia (ca invitat personal al presedintelui Armeniei), Slovacia, Elvetia, Cehia, Austria sau Slovenia. 

Mircea Tiberian (n. 4 mai 1955) este un pianist si compozitor roman de jazz. Nascut la Cluj, pe data de 4 mai 1955, si-a petrecut copilaria si adolescenta la Sibiu, iar in 1975 s-a mutat la Bucuresti, unde traieste si in prezent. In 1980, a absolvit Conservatorul din Bucuresti.

A debutat in 1974 la Festivalul International de la Sibiu, iar intre anii 1979-1981 a fost membru al Teatrului Muzical 'Ion Vasilescu' din Bucuresti. Apoi pina in 1984 a lucrat in studiouri de inregistrari ca pianist si aranjator. Din 1984 pina in 1986 este co-leader al cvartetului Mircea Tiberian - Liviu Butoi, intre '86 și '89 al grupului Opus 4, iar din '89 pina in '90 este conducator al trio-ului 'Labirint', si intre 1991-1992 al 'Romanian All Stars'. In perioada 1990-1993 este membru al 'Romanian Big Band', iar in anul 1998 co-fondator al Orchestrei Interzone Jazz. A participat la diverse proiecte multi-media: Incursiuni (1996), Liniada (1999), Agnus Dei (2000) si a condus mai multe grupuri de jazz sub propriul sau nume.

A avut turnee in Statele Unite, Franta , Germania, Austria, Polonia, Cehia, Bulgaria, Grecia, Siria si Romania. A cintat alaturi de Larry Coryell, Tomasz Stanko, Herb Robertson, Ed Shuller, Nicholas Simion, Adam Pieronczyk, Maurice de Martin, Theo Jorgensmann, Johnny Raducanu, Aura Urziceanu, Dan Mandrila, Anca Parghel.

Mircea Tiberian este lector la Universitatea de Muzica din Bucuresti, la sectia de jazz pe care, de altfel, a si infiintat-o in 1990. Este fondatorul si coordonatorul Departamentului de Jazz din Bucuresti (incepand cu 1990 si pina in prezent) si din Cluj (incepand cu 1996 si pina in prezent). Mircea Tiberian mai este si autor al 'Curriculumului de Jazz' pentru liceele de muzica din Romania.

Printre premiile obtinute de Mircea Tiberian se numara: Muzicianul Roman al Anului (1987); Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compozitie jazz (1990, 1996, 2000); Premiul pentru Intreaga Activitate Artistica (Asociatia de jazz Napocensis, 2001).

Aura Urziceanu (n. 14 decembrie 1946, Bucuresti) este o cantareata si compozitoare de jazz din Romania, considerata una dintre cele mai importante voci romanesti ale genului. In primii sai ani de activitate a interpretat muzica usoara, iar mai tarziu a abordat si repertoriul de muzica populara romaneasca.

In primavara lui 1966, cantareata este distribuita in spectacolul Jazz–jazz–jazz, prezentat la Teatrul Evreiesc de Stat, alaturi de pianistul Janos Korossy, contrabasistul Johnny Raducanu, bateristul Miki Manaila si balerinele Miriam Raducanu si Cecilia Hoppe. Se face remarcata in jazz cu o adaptare a Rapsodiei romane nr. 1 de George Enescu.

Interpreta sustine turnee in compania celor mai prestigioase orchestre romanesti de jazz si de muzica usoara. In continuare concerteaza in tara, apoi din nou in Uniunea Sovietica (1968) si inapoi in tara, cu pianistul Horia Ropcea. Urmeaza concerte impreuna cu Edmond Deda la pian, sustinute la sala „Dalles” si la Teatrul „Ion Vasilescu” din capitala.

In 1972, Aura Urziceanu isi face debutul international pe scena de la Carnegie Hall (New York) cu formatia pianistului si sefului de orchestra american Duke Ellington. Va mai canta alaturi de alte nume importante ale muzicii de jazz, precum cantareata Ella Fitzgerald, pianistii Bill Evans, Ahmad Jamal si Hank Jones, seful de orchestra Quincy Jones, trompetistii Dizzy Gillespie si Thad Jones, saxofonistul Paul Desmond, chitaristul Joe Pass si bateristul Mel Lewis.

Efectueaza turnee si in Australia, Brazilia, Bulgaria, Franta, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. Face parte din juriile unor concursuri internationale desfasurate la New York si Toronto.

Marius Vernescu (n. 6 iulie 1972, Bucuresti) este singurul jazzman roman care a fost distins in 2002 cu Marele Premiu la Montreux, cel mai cunoscut festival de gen din Europa. Marius Vernescu a inceput studiul pianului la 7 ani, apoi a urmat Liceul de Muzica "Dinu Lipatti" si a devenit student al Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti timp de doi ani. Intre timp, a inceput sa se afirme ca pianist de jazz, colaborand si cantand alaturi de Garbis Dedeian, Tudy Zaharescu, Anca Parghel sau Emil Soumah.

A participat la Festivalurile de Jazz de la Sibiu, Brasov, Iasi, Costinesti si Timisoara, dar si in Grecia (Corinthos si Atena), Italia, Austria sau Ungaria (Budapesta). Dupa ce si-a desavarsit studiile in strainatate (Academia de Jazz - Hanovra, Germania) si dupa absolvirea cursurilor de vara de la Graz (Austria), a revenit in Romania.

Paul Weiner (n. 1947, Timisoara) este un compozitor si pianist german de origine romana.

Absolvent al Institutului de electrotehnică din Timisoara, a invatat de copil sa cante la pian (muzica clasica), dar a fost atras inca din tinerete de muzica de jazz, careia i-a dedicat majoritatea carierei sale profesionale ulterioare. Membru fondator al clubului de jazz ARLUS din Timisoara. A participat la multe festivaluri de jazz, atat in Romania (Brasov, Sibiu, Garana etc.) cat si in strainatate (Bratislava, Weinsberg etc.). Printre formatiile pe care le-a fondat se numara Paul Weiner Jazz Quartet/Quintet, Paul Weiner Trio si Gramophon.

Actualmente stabilit la Heidelberg(Germania), unde a emigrat in 1977.

Luiza Zan (n.1980) a si-a inceput cariera in muzica de la varsta de 4 ani, cand a castigat premiul I intr-un concurs pentru soimii patriei din timpul epocii comuniste. Douazeci de ani mai tarziu, aceeasi piesa interpretata la concursul pentru copii ("Frunzulita d'alior") ii aduce premiul I la Festivalul International Cerbul de Aur, din iulie 2004, la exact o saptamana dupa cucerirea unui prestigios premiu al II-lea la Festivalul de Jazz din Montreux, Elvetia.

Luiza Zan a studiat canto clasic (lied-oratoriu si opera) timp de 9 ani consecutiv, urmand cursurile Liceului de Arta din Piatra Neamt si pe cele ale Universitatii de Arte Iasi, insa de-a lungul anilor de studiu a participat la nenumarate competitii de jazz unde a castigat diverse premii.

Cele mai importante distinctii sunt cele obtinute in Montreux - premiul juriului in 2003 si premiul al II-lea in 2004, concursul in sine oferindu-i sansa de a canta acompaniata de muzicieni de renume precum Geri Allen, Bob Hurst, Eric Harland sau Omar Hakim, iar premiile i-au fost acordate de un juriu format din prestigioase nume precum Angelique Kidjo. La Gala Premiilor de Jazz din 2004, eveniment organizat de Radiodifuziunea Română, i se acorda Premiul Confirmarii. Printre numeroșii muzicieni cu care a cantat se numara Rick Condit, profesor si saxofonist din Statele Unite care a cantat cu Ella Fitzgerald big band, Mircea Tiberian, Romeo Cosma, Ion Baciu Jr., Armen Donelian, Jurgen Bothner, Arthur Balogh, Vlaicu Golcea, Vlad Popescu, Sorin Romanescu, Electric Brother, Dj Vasile, Jimi Cserkesz, Eddie Neumann si altii.