adminCronica realizata de Adriana Carcu
Instalatia de sunet si lumina Lucid Dream pe muzica trompetistului norvegian Nils Petter Molvaer
Este un apus cu inflexiuni de cupru, intr-un parc rezidential din vestul Germaniei. De-a lungul aleii care se adanceste in padure, un zgomot difuz de alamuri se isca aproape imperceptibil de prin crengile albastre, insotind ciripitul pasarilor care anunta lasatul serii. Pe masura ce ne apropiem de Gong, prima statiune a periplului nocturn, o atingere de cinel, o razuire de muchie metalica se amplifica pana devin scrasnet si dangat, incorporand treptat zgomotele naturii si pe cele ale pasilor nostri care se opresc in loc. Pe cand vuietul se retrage in cercuri concentrice, secondat de sunetul de sirena a unei ambulanțe ce goneste undeva departe, ramurile plutesc in verde argintat și in ape de albastru.
Sfichiuri de cinel se precipita din inaltimile inca azurii, tonuri adanci se inalta din desisuri spre corolele cu ramuri transparente, invaluite intr-o urzeala violet. Trunchiurile copacilor se anima și odata cu aurora boreala ce palpaie inalt, subtile distorsiuni electronice anunta trecerea in ireal. Percutii acute cu rezonanta de clopot si pocnet uscat deschid portile sonore ale unei lumi aflate dincolo de perceptia senzoriala. Un inceput de strigat, un scrasnet de fier, insotesc cararea intunecata care inainteaza printre trunchiurile inrosite. Pe cand parasim maiestuosul hol vegetal, pamantul – un fosnet de frunze uscate – devine o tesatura de muschi, tot mai moale, mai permisiva, lichida.
Coboram in adancurile verzi, urmand darele de violet si albastru si intram in Imparatia broastei. Un iaz susura de-a lungul cararii si zumzetul insectar ce adie dinspre trunchiuri se transforma intr-o urzeala sonora, strapunsa de chemarea solitara a trompetei. Sunetul creste si se retrage in volte ample, facand treptat loc unei linisti pline de asteptare, ce se propaga precum urmele lasate pe apa de atingerea unei crengi.
Izvorul reflecta siluetele fantomatice ale pomilor, adancurile devin inalturi, padurea pluteste. Sunetul revine intensificat de pulsatiile luminoase, pentru a se transforma intr-un concert batracian, in timp ce melodia se naste, pe o apa care-și aduna soaptele. Ne miscam mai incet, stam locului. Pasarile au tacut, luminile incep sa pulseze pe rezonanțe primare. Acum sunetul se varsa intr-un elesteu tonal, strajuit de cuptoare ce ard mocnit in frunzis, ca sa dispara apoi in refluxuri razlețe. Trunchiurile prind viata, mangaiate de bratele alunecoase ale unei caracatite de lumina, care anima fina grafica vegetala. Miroase a muschi si a mal. Trompeta, trezita la o noua viata, preia tonurile adormite si le transforma in urzeli de contrapunct cu suprapuneri armonice ce se intorc la matca sonica originară. Pe drumul marcat de cavitati pale, trunchiurile devin firide devotionale, in care la inceput palpaie lumanari albe, iar apoi deschid o cale boltita pe care o strajuiesc precum coloanele unei catedrale gotice.
In Respiratie, suflul cald al trompetei isca visul din soptiri de balada care multiplicate de sampling iși sporesc treptat intensitatea. Un vis rosu cu lumini crescande si tonuri ascendente. Stau cu mana sprijinita de un pom pe care cineva a scrijelit demult o cruce, un semn de taiere sau poate un juramant de dragoste. Sunetul trompetei se adancește intr-o unduire catifelata, expira cuprinzand gandurile si devenind intai padure, apoi pamant si apoi cer. In frunzisul uscat palpaie un foc alb. Pasarile dorm. In palma am imprimata urzeala de nervuri a scoartei. Imi trec bratul in jurul trunchiului si ii simt pe obraz textura calda si aspra. Din adancurile create de visul ce sta sa se nasca, se isca chemari care se ridica spre varfuri cu solemnitatea unui imn, cu linistea unei rugaciuni. Lumea e cufundata in tacere; sunetul devine natura. La iesirea din vis, palmele mele s-au regasit unite in jurul unui trunchi de copac.
O lumina turcoaz insoteste trecerea spre Japonez. Fluturi minusculi danseaza fosforescent in jurul focarelor de lumina, creand parca un halou sonor, difuz si tensionat. O cortina de sunet se ridica din spatele arborescenței albastre, fiecare sursă de lumină e insotita de o aura insectara ce palpita ca niste petale purtate de o boare. Sunetele se adancesc in registrul grav ca o imersiune in faldurile subconstientului. Accentele grave se varsa intr-un conglomerat polifonic, sustinut de pulsatia originara in care isi afla seva izvoarele visarii. Sunetele plutesc spre corolele copacilor in ingemanari modale, urmate de iuresul cinelelor și de briza aerata a clopotelor de vant.
Acorduri adanci se intorc spre pamant si se ridica iar, precum respiratia unei mari orgi vegetale ce incorporeaza sunetele padurii intr-un mixaj grav de disonante electronice care induce o stare vecina cu transa. In drum suntem insotiti de suieratul unui fluier, de un strigat de pasare. Franturi rarefiate de ton de trompeta se ridica din intuneric ca niste chemari secrete ce anticipeaza ultima statie a periplului oniric.
Iesirea in Luminis e anuntata de pale adieri de sunet. Lumina se concentreaza intr-un punct care te absoarbe ca o lume noua si care se reproduce in alte lumi-lumini creatoare de noi universuri. Orchestratia bogata se retrage intr-un amalgam de voci instrumentale, un cantec, un ciripit, un zumzet – sunetul care contine misterul padurii, secretul unui vis de vara. Printr-o diminuare calma, drumul devine realitate – o alee larga ce duce spre un castel alb, dintr-o padure din vestul Germaniei, lasand in urma sa ultimul vis de mai.
